Recenzie: Vaduva – Fiona Barton

1072011Cod: LIT978-606-33-1052-2

An aparitie: 2016

Autor: Fiona Barton

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Buzz Books

Editie: Necartonata

Editura: LITERA

Format: 200×130

Nr. pagini: 320

Traducator: Alexandru Bumbas/Graal Soft


M-a atras destul de mult titlul acestei cărți. Mă bucur pentru asta, căci am citit o carte care chiar m-a surprins. Subiectul este unul destul de interesant. Iar pana la finalul cărții stai permanent în suspans, pentru că deși bănuiești cam ce s-ar putea întâmpla, ți se cam dau teoriile peste cap.


In ziua in care inspectorul de politie Bob Sparkes i-a batut la usa si a inceput sa puna intrebari, Jean Taylor a adoptat un rol pe care il mai jucase, intermitent, si inainte. Un rol care le-a permis ei si sotului ei sa mearga mai departe cand necazurile se acumulau…

Dar sotul ei a murit cu o saptamana in urma, iar Jean nu mai trebuie sa se prefaca. Au existat o multime de lucruri pe care ea a preferat sa nu le stie sau sa nu le vada in legatura cu crima oribila de care sotul ei era suspectat. In ultimii ani a fost prea ocupata sa fie sotia perfecta, sa ramana alaturi de el cat timp au trait sub privirile acuzatoare ale celorlalti, hartuiti de presa si de politie. Acum insa nu mai are motiv sa taca. In plus, oamenii – si mai ales insistenta jurnalista Kate Waters – vor sa-i afle povestea, vor sa stie cum a fost pentru ea sa traiasca alaturi de un criminal.
Dar, din cosmarul ultimilor ani, Jean a invatat un lucru: ca pe oameni ii poti face sa creada orice, in special ceea ce vor sa creada. Va putea ea oare sa se dezbare de personajul ei? Sa-si dezvaluie secretele si sa recunoasca – in primul rand fata de sine – adevarul?

 

Fragment din roman:

 “Marti, 12 iunie 2007
    Vaduva
Ciudata chestie, zilele de nastere. Toata lumea pare sa fie indragostita de ele, dar eu le detest – agitatia dinainte, obligatia de a fi fericit, de a petrece, dezamagirea cand nu se intampla asa. Azi am implinit treizeci si sapte de ani, iar Glen e jos, aranjeaza totul pe o tava pentru micul dejun. E inca devreme si nu mi-e foame, asa ca voi simti mancarea ca si cum as avea praf in gura, dar va trebui sa-i spun ca-mi place foarte tare. Ca il iubesc. Da, il iubesc. El este lumea mea, dar, la fiecare aniversare, ma intreb daca nu cumva anul acesta se va intampla un miracol si vom avea un copil.
Incerc sa nu ma gandesc la asta, dar aniversarile sunt dificile. Sunt momente in care iti dai seama ca a mai trecut un an, nu-i asa? Stiu ca se intampla atatea altele, dar nu ma pot abtine.
Am putea adopta un copil din strainatate. Am citit articole despre copiii din China, dar nu-i pot spune nimic lui Glen fara sa-l supar. Iata-l ca vine. Aud cestile si farfuriile zanganind pe tava. E numai un zambet si a pus un trandafir rosu in vaza de langa ouale fierte. Imi canta „La multi ani!” in timp ce se apropie de pat si adopta o voce amuzanta ca sa ma faca sa rad.
– La multi ani, draga Jeanie, la multi ani! mormaie si ma saruta pe frunte, pe nas si pe gura.
    Incep sa plang, si el imi ia tava din poala ca sa ma poata imbratisa.
    – Iarta-ma, iubire, nu stiu ce se intampla cu mine, ii spun, incercand sa zambesc.
    El imi face semn sa tac si se duce sa ia felicitarea si cadoul din dulap. E o camasa de noapte. Cu broderie englezeasca si fundite roz. Ca pentru fetite.”
Anunțuri

Ultimul cantec – Nicholas Sparks

ultimul-cantecViata Veronicai „Ronnie” Miller, o tanara de 17 ani, este data peste cap atunci cand parintii ei divorteaza si tatal se muta de la New York la Wilmington, in Carolina de Nord. Trei ani mai tarziu, ea este la fel de furioasa si de instrainata de parinti, mai ales de tatal ei… pana cand mama hotaraste ca ar fi cel mai bine pentru toata lumea ca Ronnie sa-si petreaca o vara alaturi de tatal ei, un fost profesor si pianist, care duce o viata linistita in acel orasel de la malul marii.

Rebela si plina de resentimente, Ronnie respinge insa toate incercarile de apropiere ale parintelui si ameninta sa se intoarca la New York – asta pana cand il intalneste pe Will, cel mai popular tanar din oras si ultima persoana de care s-ar fi gandit ca va fi atrasa.

„Ultimul cantec” este o poveste de neuitat despre variatele fatete ale iubirii – prima iubire, iubirea dintre parinti si copii – care arata, asa cum numai romanele lui Sparks reusesc sa o faca, cum dragostea ne poate sfarama inima… dar reuseste si sa o vindece.


O carte care mi-a placut cu adevarat si mi-a starnit curiozitatea inca de la primele pagini. Mi-a placut faptul ca in fiecare capitol se vorbeste despre unul dintre personaje, despre emotiile, sentimentele, trairile fiecaruia, pe masura ce actiunea de desfasoara.

O poveste de viata. In primul rand cartea asta te invata ce inseamna iertarea si cum sa nu lasi trecutul sa iti afecteze prezentul. O carte plina de lectii. O recomand cu drag.

Michelle Hodkin – Mara Dyer.Transformarea

mara-dyer-transformarea_1_fullsizeAm asteptat cu nerabdare sa citesc al doilea volum, care nu m-a dezamagit deloc. Asa cum ma asteptam, cartea a fost scrisa foarte bine. Acum sunt foarte curioasa cum se va termina aceasta serie, asa ca nu ramane decat sa citesc si ultimul volum.

Mara Dyer a crezut ca poate fugi de trecut. Dar nu poate. A crezut ca problemele sunt doar in mintea ei. Dar nu sunt. Nu-si imagina ca, dupa tot ce s-a intamplat, baiatul pe care-l iubeste inca ascunde niste secrete. S-a inselat.

Povestea ei merge mai departe, iar alegerile pe care va trebui sa le faca sunt teribil de grele. Spre ce se indreapta Mara Dyer de data aceasta?

„Ca si in prima carte a seriei, Mara Dyer. Inceputul, cititorii se vor indoi de sanatatea mintala a Marei, vor tinde sa aiba incredere in psihologi si sa puna sub semnul intrebarii bunele intentii ale lui Noah. Iar deznodamantul va fi cu atat mai neasteptat.” – Booklist

„Plina de suspans, romantica si cu o atmosfera ce alterneaza intre vis si realitate, Mara Dyer. Transformarea e o poveste zguduitoare.” – School Library Journal

„Scena din finalul romanului e surprinzatoare – solutioneaza unele enigme si anunta un al treilea volum la fel de captivant.” – Kirkus Reviews

Michelle Hodkin a crescut in Florida, a mers la colegiu in New York si a studiat dreptul la Michigan inainte de a scrie primul sau roman, Mara Dyer. Inceputul, in 2011. Cartea a fost yalsa Reader’s Choice, iar continuarea, Mara Dyer. Transformarea, a intrat direct pe lista de bestseller New York Times.

Cartile din trilogia Mara Dyer au fost publicate in cincisprezece tari. O puteti vizita online la MichelleHodkin.com.

„Seria Mara Dyer ii va incanta deopotriva pe iubitorii de intrigi politiste, pe fanii genului fantasy dark, pe cei carora le plac romanele de groaza si pe cititorii care au o slabiciune pentru romance.” – VOYA

 

O mie de nopti – E.K Johnston

Regele Lo-Melkhiin a ucis trei sute de fecioare inainte sa ajunga in satul ei, cautandu-si o sotie. Cand ea vede norul de praf din zare, stie ca el a sosit. Stie ca o va vrea pe fata cea mai frumoasa: sora ei. Insa jura ca n-o va lasa sa fie urmatoarea.

Eroina fara nume din romanul lui E. K. Johnston face tot ce-i sta in puteri ca sa fie luata in locul surorii sale. Ajunsa in palatul lui Lo-Melkhiin, descopera ca e un loc bizar si primejdios, unde statuile au priviri inspaimantatoare si firele se tes singure in vesminte stralucitoare.

Desi e convinsa ca va muri, darul ei de povestitoare o tine in viata. Cu fiecare poveste, creste si puterea ei magica, dorinta cea mai mare a fetei fiind aceea de a-l salva pe regele preschimbat in monstru.

„Plina de emotie si frumusete, O mie de nopti isi va raspandi vraja asupra cititorilor, fermecandu-i inca multa vreme dupa ce ultima poveste va fi spusa.” –Alexandra Bracken, autoarea seriei de mare succes Minti primejdioase

„Un fantasy in care legenda si simbolurile se impletesc intr-o aventura fascinanta. Stilul lui Johnston e incarcat de lirism, amintind de clasicele povestiri arabe din O mie si una de nopti, care reprezinta punctul de plecare al romanului.” – Booklist

Scriitoarea canadiana E.K. Johnston a trait pe patru continente si a petrecut veri spectaculoase in desertul iordanian.

Citate

„Atat de multe fete au fost pierdute pe vecie, incat nu voiam sa-mi pierd si eu sora. Povestile spuneau limpede doua lucruri: Lo-Melkhiin nu pleca fara o fecioara si intotdeauna ea era sortita pieirii.

Orasul ma trezise la viata, cu luminile lui lucind cald. Aveam sentimentul inselator ca ma aflu acasa. Ceasurile lungi petrecute in desert ma amortisera si uitasem de trupul care ma durea; acum, carnea mea striga de suferinta.

o-mie-de-nopti_1_fullsize

Castiga o carte: Cecelia Ahern – Intalnire cu viata

intalnire-cu-viata_1_fullsizeLucy Silchester si-a parasit iubitul perfect pentru ca relatia nu mai mergea si a demisionat fiindca nu era de acord cu politica firmei. Acestea sunt numai doua dintre povestile pe care Lucy le-a spus prietenilor si familiei ca sa-si mascheze esecurile. Exista insa cineva care stie adevarul. Viata ei, un barbat nefericit, cu ochii injectati si imbracat intr-un costum sifonat, ii trimite scrisoare dupa scrisoare, insistand ca ea sa vina la o intalnire. In cele din urma, Lucy accepta invitatia si mastile incep sa cada…

Cecelia Ahern este una dintre favoritele mele. Imi place foarte mult cum scrie. Are un stil apare. Iar aceasta carte, ca si celelalte, a reusit sa ma surprinda.


Citate – cateva cuvinte din carte


Nu uiti niciodata lucrurile pe care le-ai facut si pe care stii ca n-ar fi trebuit sa le faci. Iti raman in minte, zabovesc ca un hot care da tarcoale unei case pregatind o spargere.

Cum crezi ca se petrec lucrurile in viata? Coincidentele, evenimentele trebuie sa se intample cumva. Vietile ni se intalnesc si se ciocnesc iar tu crezi ca asta nu are nici cap, nici coada? Daca n-ar exista un motiv pentru toate, ce rost ar mai avea? De ce crezi ca se intampla totul? Toate persoanele pe care le intalnesti si tot ce spui duc la un rezultat, repercursiuni si alte evenimente.

Cata vreme sunteti pe acest pamant, Viata va sta alaturi. Asa cum revarsati iubire, afectiuni si atentie asupra sotilor, sotiilor, parintilor, copiilor si prietenilor de-o viata care va inconjoara, trebuie sa faceti acelasi lucru si cu viata voastra, pentru ca va apartine, sunteti voi, va sare in ajutor si va incurajeaza, chiar si atunci cand simtiti ca nu mai puteti face nimic. Renuntasem la viata pentru o vreme dar ceea ce am invatat este ca daca se intampla asta si, mai ales, cand se intampla, viata nu te abandoneaza. A mea nu m-a abandonat. Si vom fi impreuna pana in clipa finala, cand ne vom privi si ne vom spune: „iti multumesc ca ai stat pana la sfarsit”. Iar acesta e adevarul.


Daca te-ai intalni cu Viata ta, ce i-ai spune?

Mesajul cel mai creativ va fi premiat, adica va primi aceasta carte. O trimit prin curier, dar plata transportului este suportata de cel ce va primi cartea. Maine la ora 12 anunt castigatorul.