Cartea din geanta

Mergi unde te poarta inima – Susanna Tamaro

De obicei evit să citesc scrierile de tip jurnal, pentru că sunt adepta dialogului, care mă atrage mult mai mult, dar această carte a fost scrisă foarte lin și rândurile au curs pur și simplu. Este o carte care îți rămâne într-un colț al minții mult timp după ce ai terminat-o de citit.


Despre carte:


Olga a ajuns la varsta bilantului. Bolnava, simte nevoia sa-si povesteasca viata, sa-si treaca in revista tineretea, casnicia nefericita si imprejurarile care au condus la moartea precoce a fiicei sale Ilaria. Astfel incepe lunga confesiune adresata nepoatei sale.

Iar in actul de a scrie, in marturisirea ei calma, dar in acelasi timp intensa si emotionanta, Olga regaseste sensul propriei existente si al propriei identitati. „Cartea mea spune povestea unor femei: pentru ca nefericirea coboara, de obicei, pe linie feminina, ca o anomalie genetica, ea se transmite de la mama la fiica si devine mai intensa.

„Un text de ales suflu poetic, in care semnele vietii sunt bine deslusite, in echilibru cu vocatia frumosului si a puritatii. Fiecare pagina are o ratiune spirituala launtrica, muzicalitate si o discretie unica.“ Carlo Bo


Citate care mi-au plăcut:


Partea inconștientă din noi nu are o ordine sau o logică limpede, împreună cu rămășițele zilei, umflate și deformate, amestecă aspiratiile cele mai profunde iar între aspirațiile profunde strecoară nevoile trupului.

Privite din afară, multe vieți par greșite, iraționale, nebune. Pentru că dacă judeci din exterior e ușor să te înșeli asupra persoanelor, a raporturilor dintre ele. Numai dinăuntru, numai mergând trei faze ale lunii cu mocasinii lor, poți să înțelegi motivațiile, sentimentele care determină o persoană să acționeze într-un fel și nu într-altul. Înțelegerea se naște din umilință, nu din orgoliul cunoașterii.


Produs publicat in 2017 de Litera
Data aparitiei: Noiembrie 2017
Format: 130×200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 192
ISBN: 9786063320934

Untitled design

Reclame
Cartea din geanta

Pas în doi – Nicholas Sparks

La 32 de ani, Russell Green are totul: o sotie uimitoare, o fiica iubitoare de sase ani, o cariera de succes in calitate de director publicitar si o casa de senzatie. Isi traieste visul, iar centrul universului sau este insasi casnicia cu Vivian. Dar, sub pojghita stralucitoare a acestei existente perfecte, incep sa apara fisuri si nimeni nu este mai surprins decat Russ atunci cand viata i se da peste cap.

In cateva luni, Russ trezeste fara slujba, fara sotie, ingrijindu- si singur fiica si incercand sa se adapteze la o realitate noua si incurcata. Aruncandu-se in nebunia vietii de parinte singur, Russ se imbarca intr-o calatorie temerara si plina de satisfactii – una care ii va pune la incercare abilitatile si resursele sale emotionale dincolo de tot ceea ce si-a imaginat vreodata.


Povestea mi se pare una destul de comună și totuși atât de diferită. Poți vedea prin ochii unui bărbat cum trăiește și cum simte, cum se descoperă și cum caută în el puterea de a face față evenimentelor din viața lui. Mi-a plăcut faptul că am putut citi cartea din perspectiva unui bărbat care își dă jos masca de cocoș imbatabil și își expune fără teamă vulnerabilitățile.

Russel este un bărbat care duce o viață relativ tihnită, având o soție pe care o iubește și un copil care îi înseninează zilele. Este bărbatul clasic, acela care consideră că femeia trebuie să se ocupe de casă și copil, el ocupându-se doar de partea financiară. Totuși, rolurile se schimbă și el va deveni cel care trebuie să aibă grijă de casă și copil, iar toate acestea îi cam răstoarnă lumea și iese din zona lui de confort.

Vivian este femeia care face carieră dar care își neglijează familia cu bună știință. Am trecut printr-o mulțime de stări văzându-i deciziile și reacțiile și nu de puține ori am avut impulsul de a o scutura câteva momente. Uneori femeile uită că sunt femei și când simt că pot fi independente au impresia că pot cuceri lumea, dar în același timp rănesc iremediabil oamenii pe care îi iubesc.

Am înțeles câteva lucruri importante din cartea asta și o recomand cu drag. Nu vreau să dezvălui mai multe, vă las pe voi să o descoperiți și să faceți pași în doi.

Produs publicat in 2017 de RAO
Data aparitiei: Noiembrie 2017
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 624
ISBN: 9786068905457

Untitled design (3)

Blog

9 ani de blog și zeci de mii de cuvinte

Nu știu când au trecut acești nouă ani. Parcă au zburat. Îmi aduc aminte că am deschis blogul când Eva abia se născuse. Mă simțeam singură și îmi doream să vorbesc cuiva. Apoi m-am gândit să adun amintiri pentru copilul meu cel nou, dar blogul a dispărut și am luat-o de la capăt deși îmi cam pierdusem din entuziasm. Când am văzut că am legat prietenii frumoase și că oamenii chiar mă citeau, am ales să continui să scriu.

În mod miraculos, pentru mine scrisul a fost un fel de terapie. Transmiteam celorlalți dar vorbeam în primul rând cu mine. Prin intermediul blogului am cunoscut oameni frumoși, calzi, cu povești interesante de viață. Apoi, tot prin intermediul blogului l-am cunoscut pe soțul meu. Am scris despre toate emoțiile, stările, sentimentele prin care am trecut. Am scris articole de toate genurile. Unele îmi par atât de copilărești, că parcă nici nu ar fi fost scrise de mine.

M-am schimbat în multe sensuri. Nu mai sunt copilul de acum nouă ani. Acum sunt femeia cu doi copii, pe care parcă o aleargă timpul. E atât de multă agitație în viața mea, încât uneori îmi vine să mă așez pe o bancă și să învăț să respir din nou. Calm și cu liniște. Mi-e cam dor de mine și de timpul pe care nu îl mai am pentru mine. Mă adaptez totuși și le fac din mers.

De câteva ori m-am gândit să renunț la blog pentru că nu m-am mai ocupat de scris așa cum o făceam în anii trecuți. Sunt atât de obosită încât nu mai am energie să scriu deși aș avea ce scrie și idei am cât cuprinde. Și totuși iată-mă tot aici. M-am implicat prea mult ca să pot șterge totul într-o zi, așa că am decis să scriu când pot, când mă simt în stare, când am ceva de spus.

Scrisul e terapie momentan și încă mai am răni de vindecat…

 

Cartea din geanta

Ultimul cantec – Nicholas Sparks

ultimul-cantecViata Veronicai „Ronnie” Miller, o tanara de 17 ani, este data peste cap atunci cand parintii ei divorteaza si tatal se muta de la New York la Wilmington, in Carolina de Nord. Trei ani mai tarziu, ea este la fel de furioasa si de instrainata de parinti, mai ales de tatal ei… pana cand mama hotaraste ca ar fi cel mai bine pentru toata lumea ca Ronnie sa-si petreaca o vara alaturi de tatal ei, un fost profesor si pianist, care duce o viata linistita in acel orasel de la malul marii.

Rebela si plina de resentimente, Ronnie respinge insa toate incercarile de apropiere ale parintelui si ameninta sa se intoarca la New York – asta pana cand il intalneste pe Will, cel mai popular tanar din oras si ultima persoana de care s-ar fi gandit ca va fi atrasa.

„Ultimul cantec” este o poveste de neuitat despre variatele fatete ale iubirii – prima iubire, iubirea dintre parinti si copii – care arata, asa cum numai romanele lui Sparks reusesc sa o faca, cum dragostea ne poate sfarama inima… dar reuseste si sa o vindece.


O carte care mi-a placut cu adevarat si mi-a starnit curiozitatea inca de la primele pagini. Mi-a placut faptul ca in fiecare capitol se vorbeste despre unul dintre personaje, despre emotiile, sentimentele, trairile fiecaruia, pe masura ce actiunea de desfasoara.

O poveste de viata. In primul rand cartea asta te invata ce inseamna iertarea si cum sa nu lasi trecutul sa iti afecteze prezentul. O carte plina de lectii. O recomand cu drag.