Cartea din geanta

Farul cu secrete – Santa Montefiore (recenzie)

O poveste de familie care mi s-a părut foarte interesantă. Pe Ella am considerat-o imatură în anumite situații, că cine fuge la 33 de ani de mama? 🙄

Mi-au plăcut descrierile Irlandei, diferența evidenta dintre viața trăită la Londra și cea din Irlanda. Mi-au placut personajele, fiecare în parte, cu experientele și personalitatea lor. Atunci când oamenii sunt uniți viața nu poate fi decât frumoasă.

Mi-a plăcut stilul de a scrie, din perspectiva unei persoane decedate. Te transportă cumva intr-o lume pe care o credeai diferită.

Iar povestea farului te intrigă până spre finalul romanului, când afli secretul pe care ti l-ai imaginat în toate felurile dar care nu este ceea ce ti-ai închipuit.

Peg e o bătrânică dulce si înțeleaptă care o ajută pe Ella să înțeleagă anumite lucruri petrecute în trecutul mamei ei. Dar este și femeia care tine comunitatea unită, familia închegată și cea care prin vorbele ei poate sa liniștească și cele mai puternice furtuni.

Descriere:

Ellen Trawton fuge de toți și de toate. Trebuie să se mărite cu un bărbat pe care nu-l iubește, slujba nu-i oferă nici o perspectivă de dezvoltare, iar mama ei cea băgăcioasă o calcă pe nervi.

Așa că pleacă spre singurul loc unde știe cu siguranță că mama nu o va urmări – casa mătușii din Irlanda. Acolo descoperă un secret de familie care îi întunecă trecutul – dar îi poate asigura un viitor despre care nu avea idee.

Între timp, Caitlin Macausland plânge după viitorul pe care l-a pierdut. Ea a avut parte de o moarte tragică în ceea ce tot satul consideră a fi o situație suspicioasă, iar acum este prinsă între cer și pământ, fără posibilitatea de a pleca.

Destinele celor două sunt unite de un far străvechi, care a fost martor la multe tragedii. Pot aceste femei să-și găsească în fine liniștea pe care și-o doresc atât de mult?

5 🌟

Cartea din geanta

Bărbat de casă – Theo Anghel (recenzie)

Posibil să fi avut așteptări destul de mari de la cartea asta, sau nu știu ce s-a întâmplat, dar nu am rezonat deloc cu personajele.

In primul rând nu m-a atras limbajul, deși la prima vedere pare haios: „halea”, „mai erau din aceia de neam prost, carora nu le scoteai balegarul dintre degete sau din creier nici daca-i frecai cu piatra ponce”….

Limbajul asta nu m-a prins…

Povestea este una destul de comună, povestea unui bărbat care înșeală pe unde apuca, pentru că bărbații au voie….dar posibilitatea de a fi înșelat îl face să scoată flăcări pe nas…

Andrei este un barbat fermecator. Are o cariera de succes, o sotie iubitoare si un copil pe care-l adora. Andrei a fost dintotdeauna un vanator de senzatii. Ii plac femeile. Mult. Prea mult.

Niciun barbat n-a fost mai greu de dus la altar. Andrei este un rebel, un spirit liber.

Faptul ca Marisa a reusit sa-l faca „barbat de casa” nu i-a schimbat obiceiurile de pradator. Lupul isi schimba parul, dar naravul ba.

Andrei este un maestru al discretiei sau Marisa, de teama sa nu-l piarda, inchide ochii la escapadele lui amoroase?

Oricum ar fi, pentru o vreme, Andrei impaca de minune si casnicia, si euforia sexului fara obligatii. Pana in ziua cand cade in plasa Clarei.

Clara nu este ca femeile cu care Andrei era obisnuit. Ea este…”Clara nu lua prizonieri. Clara voia totul sau nimic.”

Despre oameni

Prima zi la grădiniță și zgomotele din mintea mea…

Ieri a fost pentru prima dată la grădiniță. Despărțirea a fost cu noduri în gât și fluturi în stomac. Și plânsete, țipete, tras de haine și disperarea copilului abandonat.

Azi a vrut să meargă din nou, era entuziasmată, dar când am intrat pe poarta grădiniței a făcut cale întoarsă și a vrut să mergem acasă, supărată pe mine că o las acolo. Asta m-a frânt.

După același ritual care implică plâns din tot sufletul, disperarea din privire și țipat câteva minute, s-a liniștit.

Am ajuns acasă. Am inceput să lucrez. Și mă mir că printre toate manualele și cărțile mele nu se află piese de lego, capete de păpuși, chiloți de elefanți sau suzete de bebeluși.

E multă liniște. Și nu știu ce să fac cu ea. Mă obisnuisem cu haosul, cu totul făcut pe grabă, cu ținutul în brațe în timp ce lucram. Au rămas pisicile, care stau și nu se mișcă de lângă ușă atunci când se apropie ora să merg să o aduc acasă.

Aș face multe dacă aș avea o zi liberă. Aș colora. Aș face o baie fierbinte, SINGURA, as vedea un film sau as citi o carte. Mai repede cred că as dormi.

Oricum nu contează. Nu am nicio zi liberă.

De aproape 4 ani doar ne pupăm, ne tinem în brate, spunem povești și ne jucăm. Deși mi-am dorit de multe ori momente de respiro, cred că nu eram pregătită pentru tăierea cordonului ombilical.

Simt că mi-a fost furat copilul.

Dar când ne vedem avem timp și de povești, și de joacă, și de ținut inimi în plame.

Cartea din geanta

Gândește ca un călugăr – Jay Shetty (recenzie)

Am citit multe cărți de dezvoltare personală dar cartea asta mi-a mers direct la suflet.

Are omul ăsta un stil de a spune lucrurile, astfel încât face lumină în mintea oricărui om o citește.

Cred că este prima carte citită de genul ăsta care aș fi vrut să nu se mai termine.

Este profundă, are aplicații practice care chiar merita încercate.

Vorbește destul de mult despre modul in care reacționăm, despre modul în care percepem și interpretăm anumite lucruri care vin din exterior.

Se pune accent pe imaginea de sine și respectul de sine.

„Identitatea ta e o oglindă acoperită cu praf. Când te uiți pentru prima oară la ea, nu poți distinge cu limpezime cine ești cu adevărat și ce prețuiești. Se prea poate să nu-ți facă plăcere să o cureți, dar nu-ți vei putea vedea adevărata reflexie decât atunci când praful va dispărea.

Toxicitatea e pretutindeni. În mediul înconjurător, în politică, însă sursa acesteia este, de fapt, în sufletele oamenilor. Dacă nu ne curățăm propriile suflete și dacă nu-i inspirăm pe alții să ne urmeze exemplul, vom fi un instrument de poluare a mediului înconjurător. Dar dacă ne purificăm propriile suflete, atunci putem să contribuim cu multă puritate la lumea din jurul nostru.”

Mi-a plăcut mult.
5⭐

Cartea din geanta

Mă iubește, nu mă iubește…

Mă iubește, nu mă iubește… – M.J.Arlidge (352 pag) – Volumul 7 din seria Helen Grace

De câte ori voi citi cartile acestui autor o să vă spun că este autorul meu preferat. E genial.

Persoanajele sunt atât de bine conturate, acțiunea este atât de alertă, scenariul este extrem de palpitant. N-ai cum sa nu îl iubești. N-ai cum.❤️

Helen Grace găsește pe un drum de țară trupul unei femei ce tocmai fusese ucisă în mod brutal, facandu-i-se o gaură in dreptul inimii. Nimic furat, nicio urmă de altercație, totul sugerează ceva atent plănuit.

A doua victimă este un farmacist. Culmea este faptul că un martor prezent la locul faptei este lăsat să scape. Intrebarea este cum își alege victimele. Cine moare? Cine trăiește? Care este următorul pe listă?

Nu vreau să dau spoilere, după jumătatea cărții începi să intelegi asasinul. Culmea este că așa a procedat autorul cu toate cărțile.

Pe de-o o parte ai strânge de gat criminalul, iar pe de altă parte l-ai lua în brațe ca sa îi spui că îl înțelegi și nu e singur în toată povestea.

Ura si setea de razbunare vin din mult prea multe dureri care sunt greu de dus. In spatele unui psihopat se află un suflet chinuit.

Asta reușește Arlidge. Să mă faca să vad omul din spatele acțiunilor terifiante. Și pentru asta îl ador!