Cartea din geanta

Portocalele verzi

Adriana este o tânără crescuta doar de tată, căci mama ei a murit la puțin timp după ce a nascut-o.

Tatăl acesteia are o grijă exagerată față de ea, grijă pe care nu o poate înțelege. Știe că este bolnavă deși nu cunoaște precis boala în sine, așa că acceptă tratamentul pe care tatăl ei i-l da.

Are stări schimbătoare, este furioasă pe tatăl ei și dornică să fie independentă. De cate ori ajunge la livada cu portocale simte o conexiune aparte cu aceasta, dar nu si-o poate explica.

Abia spre final am înțeles importanța livezii și rolul portocalelor in viata ei.

Este o carte plina de emoție, o carte care te captiveaza prin prisma intensitatii sentimentelor traite de Adriana. Desi la început mi s-a părut instabilă și capricioasă, am ajuns să o apreciez și să o admir.

O carte frumoasa și sensibilă.
5⭐️

Cartea din geanta

De-a v-ați ascunselea

Am mai spus-o si cu alte ocazii, dar o mai spun încă o dată. Omul ăsta mi se pare genial. Am citit multe cărți thriller dar niciuna nu m-a captivat atât de tare ca ceea ce scrie Arlidge. Rămâne autorul meu preferat. ❤️

Am ajuns și la al 6-lea volum din serie. Helen Grace se afla în închisoare după ce i-au fost înscenate trei crime, fix de catre nepotul ei dornic de răzbunare.

Viața în închisoare este dură iar Helen se străduiește să facă față nedreptăților. Lucrurile se complică atunci când in interiorul închisorii au loc niste crime, deținutele găsite moarte fiind mutilate.

Helen își da seama că atât viața ei cât și a celor din închisoare este în pericol așa că încearcă să descopere criminalul folosindu-se de resursele pe care le are.

M-a luat cu amețeală, ca de obicei. Cand banuiam cine e criminalul, descopeream că de fapt nu era cine presupuneam că e și mă tot învârteam în cerc.

Finalul a fost complet neașteptat. Bine, asta am stiut-o dinainte să încep să citesc cartea. 😂

O carte bună de tot.
5⭐️

Cartea din geanta

Iartă-mă că te-am iubit

Deși nu prea citesc autori români, cartea asta m-a atras încă de la început și constat că fiecare autor român merită o șansă.

Ea este tipa care își dorește să aibă un job stabil, să fie independenta și stăpână pe propria viață.

Se întâlnește cu el în clădirea in care avea interviu și au un schimb de replici foarte amuzante. Se dovedește că a fost acceptată la noul job și astfel începe povestea.

El este tipul de barbat șarmant, dar rece și in același timp interesant (mie nu mi-a placut deloc de el, mi s-a parut instabil de la primele pagini).

Ea se simte atrasa de el și când se trezesc în aceeași camera de hotel, fiind plecați in interes de serviciu, ajung sa facă sex, deși el e prea beat ca sa isi dea seama că ea era virgină iar ea este prea dezamăgită de faptul că el a tratat-o ca pe un obiect…

Isi da seama că se îndrăgostește de el și este de acord sa aiba doar o relație pur sexuala în speranța ca vor ajunge cândva să aibă o relație în adevăratul sens al cuvântului.

El este destul de direct cu ea și ii spune că nu își dorește o relație cu o femeie de genul ei (mârlan rău tipul, dar ăștia sunt la mare căutare 😔) și ba o caută, ba o respinge.

Intr-un final își da seama că nu va ajunge nicăieri și după ce ajunge să se îmbolnăvească din cauza depresiei prin care trecea, renunță la locul de muncă si încearcă sa isi refaca viața.

Nu prea poate, pentru că devine obsedată de el, crede că nu poate trăi fara el si are noroc cu Max (mi-a placut maxim de tipul ăsta) care este un prieten bun pentru ea, încă din copilărie, pe care îl considera un fel de frate.

Trece printr-o mulțime de stări atunci când începe terapia, învață sa se redescopere, să isi dea seama cine este ea de fapt și învață să trăiască altfel…iar de aici povestea devine si mai interesanta…

Mi-a plăcut cartea, mi-au plăcut dialogurile, am înțeles-o și nu prea, pentru ca mi s-a părut că totul a fost concentrat pe suferință. Mult prea multă, mai ales pentru un fraier.

Dar fiecare dintre noi a suferit din cauza unuia candva, nu?

Mi-a plăcut impletirea povestii cu psihologia, cu terapia, cunoasterea de sine si lungul proces al vindecarii.

5⭐

Cartea din geanta

O fată din bucăți – Kathleen Glasgow (recenzie)

Cartea asta m-a cam dat peste cap pentru că transmite atât de multă durere încât nu are cum să nu te zdruncine putin…mai mult. Traumele din copilărie lasă urme adânci și adolescența deși ar putea fi o perioadă frumoasă pentru multe adolescente este extrem de urâtă și marcantă.

Cartea transmite multe emoții și chiar ar fi recomandat să fie citită de pustoiacele din ziua de azi. Ar avea ceva de învățat si ar putea privi viata dintr-o alta perspectivă.

Charlotte Davis este facuta bucati. La doar 17 ani, a pierdut mai mult decat au pierdut altii in toata viata lor, dar a invatat sa uite. Cioburile dintr-un borcan spart fac taieturi adanci, iar durerea fizica anihileaza suferinta sufleteasca pana cand nu mai ramane decat liniste. Nu trebuie sa se mai gandeasca nici la tatal ei, nici la raul in care a pierit acesta. Nu mai este nevoie sa-si aminteasca de prietena ei, care a disparut pentru totdeauna. Nu-i mai vine in minte mama ei, care nu mai are ce sa-i ofere.

Cu fiecare cicatrice noua, inima lui Charlie devine tot mai puternica, dar doare in continuare. Doare indeajuns de tare cat sa nu-i mai pese de nimic, ceea ce este necesar cateodata, ca sa poti iesi din intuneric.

Un portret extrem de emotionant al unei adolescente aflate pe punctul de a se pierde pe sine si o poveste despre drumul pe care trebuie sa-l parcurga pentru a supravietui in propria piele. Cartea de debut a lui Kathlees Glasgow este sfasietoare si extrem de sincera. Este o poveste de la care nu va veti putea lua ochii.

În viața fiecărui om intervine un asemenea moment cred eu, un moment în care se întâmplă ceva extrem de semnificativ care îți sfâșie ființa în mici bucățele. Și atunci trebuie să te oprești.

Îți petreci multă vreme adunând bucățele din tine. Și îți ia atât de mult timp nu neapărat să le potrivești din nou între ele, ci să le îmbini într-un mod nou dar nu neapărat unul mai bun.

Mai degrabă unul care să-ți permită să supraviețuiești până când știi cu certitudine că o anumita piesă trebuie pusă intr-un anumit loc.

1165155

Cartea din geanta

Femei care iubesc prea mult

Tot ce am descoperit în cartea asta a avut un impact răsunător asupra mea și oricât de mult aș încerca să îmi găsesc cuvintele, nu mi-ar ajunge laudele și zicerile de bine către autoare.

Cred că am citit această carte exact în momentul în care aveam nevoie să o citesc, tocmai atunci când am fost pregătită să înfrunt o realitate pe care am refuzat mulți ani să o accept. Fiecare rând citit m-a zdruncinat puternic. Știi cum e atunci când îți este atât de rău încât crezi că nu mai apuci să prinzi ziua următoare? Știi cum e atunci când te trezești a doua zi, amorțit dar în același timp cu o stare de bine, stare care parcă te face să te simți că te-ai născut a doua oară?

Cam ăsta a fost impactul pe care l-a avut cartea asta asupra mea. M-a durut și-am amorțit. Am murit și-am renăscut. O anumită parte a acestei cărți m-a ajutat să fac niște conexiuni, să creez anumite legături. Erau chiar sub nasul meu dar pur și simplu nu puteam sa unesc piesele de puzzle. A fost o trezire bruscă si o conștientizare dureroasă, dar tocmai această conștientizare m-a ajutat să fac pace cu mine.

Acum, privind totul cu calm și asumare, pot spune că am fost o femeie care a iubit prea mult. Ca și alte femei, am făcut greșeala de a căuta un bărbat cu care să dezvolt o relație fără ca mai întâi să stabilesc o relație cu mine.

Abia acum realizez că nimeni nu mă va iubi îndeajuns încât să mă împlinească, dacă eu nu mă iubesc și nu mă accept în totalitate, pentru că încercând cu sufletul gol să găsim dragostea, nu vom găsi decât un colț de suflet gol. Acum îmi dau seama că cea mai importantă este propria mea valoare, dreptul la fericire și ceea ce știu că merit în viață.

”Acceptarea unei persoane așa cum e, fără a încerca să o schimbi prin încurajări sau manipulări este o formă superioară de iubire. Ironia este că tocmai acceptarea noastră îi dă posibilitatea celuilalt să se schimbe, dacă o vrea cu adevărat.”

Purtăm cu toții, fiecare în parte, o groază în suflet. Femeia care iubește prea mult se obișnuiește să trăiască într-o relație nesatisfăcătoare. Tot ea își concentrează întreaga atenție asupra bărbatului, asupra problemelor și bunăstării lui și asupra sentimentelor lui pentru ea. Uite așa ne îndepărtăm de noi fără ca măcar să ne dăm seama.

”Uneori mariajul este o călătorie cu destinație necunoscută…descoperirea că oamenii trebuie să-și împărtășească nu numai ce nu știu unul despre altul, dar și ce nu știu despre ei înșiși.”

După adânci analize și trăiri de emoții intense, aleg să mă accept în totalitate chiar dacă în mod cert vor mai fi lucruri de schimbat la personaliatatea mea. Îi accept pe ceilalți așa cum sunt, fără a încerca să îi schimb pentru a-mi satisface dorințele. Nu mai caut o relație care să-mi dea sentimentul propriei valori.

Toate luptele, drama, haosul din trecut și-au pierdut puterea de atracție. Știu că pentru ca o relație să meargă bine, ea trebuie stabilită între parteneri care împărtășesc valori, interese și idealuri asemănătoare și care apreciază, fiecare în parte, intimitatea.

Știu că sunt demnă de tot ce-mi poate oferi viața mai bun. Acum trăiesc o stare de bine și de pace perfectă.  Acum mă simt liberă. 

Știu că Dumnezeu mă iubește. Că mă binecuvântează. Îmi dă liniștea de a accepta ceea ce nu stă în puterea mea să schimb, curajul de a schimba ce pot schimba și întelepciunea de a înțelege diferența dintre ele.

10878143