Cartea din geanta

Mergi unde te poarta inima – Susanna Tamaro

De obicei evit să citesc scrierile de tip jurnal, pentru că sunt adepta dialogului, care mă atrage mult mai mult, dar această carte a fost scrisă foarte lin și rândurile au curs pur și simplu. Este o carte care îți rămâne într-un colț al minții mult timp după ce ai terminat-o de citit.


Despre carte:


Olga a ajuns la varsta bilantului. Bolnava, simte nevoia sa-si povesteasca viata, sa-si treaca in revista tineretea, casnicia nefericita si imprejurarile care au condus la moartea precoce a fiicei sale Ilaria. Astfel incepe lunga confesiune adresata nepoatei sale.

Iar in actul de a scrie, in marturisirea ei calma, dar in acelasi timp intensa si emotionanta, Olga regaseste sensul propriei existente si al propriei identitati. „Cartea mea spune povestea unor femei: pentru ca nefericirea coboara, de obicei, pe linie feminina, ca o anomalie genetica, ea se transmite de la mama la fiica si devine mai intensa.

„Un text de ales suflu poetic, in care semnele vietii sunt bine deslusite, in echilibru cu vocatia frumosului si a puritatii. Fiecare pagina are o ratiune spirituala launtrica, muzicalitate si o discretie unica.“ Carlo Bo


Citate care mi-au plăcut:


Partea inconștientă din noi nu are o ordine sau o logică limpede, împreună cu rămășițele zilei, umflate și deformate, amestecă aspiratiile cele mai profunde iar între aspirațiile profunde strecoară nevoile trupului.

Privite din afară, multe vieți par greșite, iraționale, nebune. Pentru că dacă judeci din exterior e ușor să te înșeli asupra persoanelor, a raporturilor dintre ele. Numai dinăuntru, numai mergând trei faze ale lunii cu mocasinii lor, poți să înțelegi motivațiile, sentimentele care determină o persoană să acționeze într-un fel și nu într-altul. Înțelegerea se naște din umilință, nu din orgoliul cunoașterii.


Produs publicat in 2017 de Litera
Data aparitiei: Noiembrie 2017
Format: 130×200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 192
ISBN: 9786063320934

Untitled design

Reclame
Blog

Iris, fetița care nu vrea să meargă

A început să mă descurajeze destul de mult faptul că Iris face 1 an și 3 luni și încă nu vrea să meargă. Am încercat toate variantele posibile. Am cumpărat premergător, ne-am așezat pe jos și ne-am jucat împreună, eu încercând să o determin să ajungă la jucăriile care îi plac cel mai mult. I-am arătat cum să se ridice și să se așeze, făcând permanent exerciții de genul ăsta cu speranța că poate, poate, va prinde mai mult curaj.

Se prinde de mine, dar încă e temătoare și îmi caută imediat mâna dacă simte că își pierde echilibrul. Poate că un factor important este acela că nu îi place de nicio culoare să stea pe burtă și după câteva secunde începe să plângă. Mersul de-a bușilea încă este poveste. Nu vreau să o forțez, ci să o las să își stabilească propriul ritm. În fiecare zi se descoperă, învață lucruri noi despre ea.

Avem momente în care doar ne pupăm și ne ținem în brațe. Sunt situații în care vrea să fie ținută în brațe și să-și țină fruntea lipită de pieptul meu. Sunt momente în care e irascibilă, nemulțumită, se încruntă dacă nu îi dau ce vrea atunci când vrea. Încă suntem la stadiul în care aruncă toate jucăriile pe jos, apoi le cere și tot așa. Îi place jocul cu mingea și o amuză foarte tare momentul în care mingea ajunge înapoi la ea. Râde în hohote.

Îi plac cărțile cu imagini. În fiecare zi îi arat imagini din cărti adaptate vârstei ei. E încântată când vede un bebe în imagini. A început să recunoască unele animale și încearcă să imite sunete. Invață cuvinte noi. Spune mama, tata, Eva (dar iese mai mult Eba), apa, bebe, papa, masa, baba, cucu (de la cuțu).

Îi place să se privească în oglindă iar atunci când îi spun bravo, aplaudă cu entuziasm. Când merge, atunci când o face, își tot admiră încălțările. Uneori, când dispar din raza ei vizuală se supără și începe să plângă cu patos. Facem în fiecare zi lucruri noi și le alternăm, ca să nu se plictisească. Sper să o văd curând mergând, să prindă curaj și să facă pași singură.