Cartea din geanta

Femei care iubesc prea mult

Tot ce am descoperit în cartea asta a avut un impact răsunător asupra mea și oricât de mult aș încerca să îmi găsesc cuvintele, nu mi-ar ajunge laudele și zicerile de bine către autoare.

Cred că am citit această carte exact în momentul în care aveam nevoie să o citesc, tocmai atunci când am fost pregătită să înfrunt o realitate pe care am refuzat mulți ani să o accept. Fiecare rând citit m-a zdruncinat puternic. Știi cum e atunci când îți este atât de rău încât crezi că nu mai apuci să prinzi ziua următoare? Știi cum e atunci când te trezești a doua zi, amorțit dar în același timp cu o stare de bine, stare care parcă te face să te simți că te-ai născut a doua oară?

Cam ăsta a fost impactul pe care l-a avut cartea asta asupra mea. M-a durut și-am amorțit. Am murit și-am renăscut. O anumită parte a acestei cărți m-a ajutat să fac niște conexiuni, să creez anumite legături. Erau chiar sub nasul meu dar pur și simplu nu puteam sa unesc piesele de puzzle. A fost o trezire bruscă si o conștientizare dureroasă, dar tocmai această conștientizare m-a ajutat să fac pace cu mine.

Acum, privind totul cu calm și asumare, pot spune că am fost o femeie care a iubit prea mult. Ca și alte femei, am făcut greșeala de a căuta un bărbat cu care să dezvolt o relație fără ca mai întâi să stabilesc o relație cu mine.

Abia acum realizez că nimeni nu mă va iubi îndeajuns încât să mă împlinească, dacă eu nu mă iubesc și nu mă accept în totalitate, pentru că încercând cu sufletul gol să găsim dragostea, nu vom găsi decât un colț de suflet gol. Acum îmi dau seama că cea mai importantă este propria mea valoare, dreptul la fericire și ceea ce știu că merit în viață.

”Acceptarea unei persoane așa cum e, fără a încerca să o schimbi prin încurajări sau manipulări este o formă superioară de iubire. Ironia este că tocmai acceptarea noastră îi dă posibilitatea celuilalt să se schimbe, dacă o vrea cu adevărat.”

Purtăm cu toții, fiecare în parte, o groază în suflet. Femeia care iubește prea mult se obișnuiește să trăiască într-o relație nesatisfăcătoare. Tot ea își concentrează întreaga atenție asupra bărbatului, asupra problemelor și bunăstării lui și asupra sentimentelor lui pentru ea. Uite așa ne îndepărtăm de noi fără ca măcar să ne dăm seama.

”Uneori mariajul este o călătorie cu destinație necunoscută…descoperirea că oamenii trebuie să-și împărtășească nu numai ce nu știu unul despre altul, dar și ce nu știu despre ei înșiși.”

După adânci analize și trăiri de emoții intense, aleg să mă accept în totalitate chiar dacă în mod cert vor mai fi lucruri de schimbat la personaliatatea mea. Îi accept pe ceilalți așa cum sunt, fără a încerca să îi schimb pentru a-mi satisface dorințele. Nu mai caut o relație care să-mi dea sentimentul propriei valori.

Toate luptele, drama, haosul din trecut și-au pierdut puterea de atracție. Știu că pentru ca o relație să meargă bine, ea trebuie stabilită între parteneri care împărtășesc valori, interese și idealuri asemănătoare și care apreciază, fiecare în parte, intimitatea.

Știu că sunt demnă de tot ce-mi poate oferi viața mai bun. Acum trăiesc o stare de bine și de pace perfectă.  Acum mă simt liberă. 

Știu că Dumnezeu mă iubește. Că mă binecuvântează. Îmi dă liniștea de a accepta ceea ce nu stă în puterea mea să schimb, curajul de a schimba ce pot schimba și întelepciunea de a înțelege diferența dintre ele.

10878143

Reclame
Cartea din geanta

Recenzie – Sa nu spui niciodata pentru totdeauna – Jennifer L. Armentrout

Cărţile sunt memoriile sufletelor frământate. Mi se pare că citatul acesta, care apartine Valeriei Mahok, se potrivește cel mai bine cu ceea ce transmite această carte. În definitiv, Cartea este un mijloc prin care poţi deveni ceea ce îţi doreşti să fii.


Descrierea cărții:

Ea a invatat ca tacerea era cea mai buna arma a sa. El a jurat ca o va proteja intotdeauna.

Amandoi impartasesc un trecut ingrozitor, in urma caruia au creat o legatura indestructibila. Sau, cel putin, asa credeau ei. Pana cand drumurile lor s-au despartit brusc, in urma cu patru ani.

Mallory si Rider incearca de ceva vreme sa-si depaseasca experientele infioratoare traite intr-un centru de plasament, sa-si cladeasca un viitor, sa uite. Dar chiar cand credeau ca au lasat trecutul in urma, Mallory si Rider se reintalnesc la liceu si descopera ca legatura puternica din copilarie n-a disparut… continua sa existe, la fel ca si ranile. In aceasta incercare de a se vindeca de trecut si de a-si depasi temerile si nesiguranta, amandoi descopera ca exista ceva ce-i poate ajuta: iubirea si prietenia.


Sa nu spui niciodata pentru totdeauna a fost pentru mine acel titlu neobisnuit care mi-a starnit curiozitatea și imediat ce am văzut coperta mi-am dorit să citesc cartea. V-am mai spus într-un alt articol că aleg cărțile de cele mai multe ori în funcție de copertă.

Când citesc cărți young adult mereu mă întorc în trecut, într-o oarecare măsură. Văd cu alți ochi etapa adolescenței și parcă înțeleg mai bine toate dramele, toate problemele, tot zbuciumul și toate suferințele.

Mallory a fost personajul meu preferat pentru că în ciuda tuturor traumelor care i-au afectat copilăria, a încercat de fiecare dată să își depășească temerile. Chiar dacă i-a fost greu să înfrunte realitatea, a ales să lupte în loc să se retragă sau să se ascundă.

Jennifer L. Armentrout ne arată prin cartea aceasta că avem resurse să fim cine ne dorim să fim și să realizăm ceea ce ne-am propus. Trebuie doar să avem încredere în propriile noastre forțe, să depășim barierele care de fapt nu ne apără, ci ne pun piedici. Este o carte de dragoste dar nu numai. Sunt numeroase fragmente care te pun pe gânduri și care te îndeamnă să privești viața dintr-o altă perspectivă.

V-o recomand din toată inima. O puteti găsi pe Libris.ro. Aștept să citesc și recenziile voastre, pentru a vedea ce v-a plăcut și impresionat la această carte.


Citate care mi-au plăcut:

„Nu-mi venea sa cred ca era acolo. Inima mea incerca sa se elibereze din piept, cand buzele lui, mai pline decat imi aminteam, au schitat un zambet, iar mie mi s-a pus un nod in stomac, fiindca ii aparuse gropita din obrazul drept. Era singura gropita, nu avea pereche. Era doar una. Mintea m-a purtat inapoi in timp si nu m-am putut gaindi decat la cele cateva momente in care il vazusem relaxat. Sprijinindu-se de spatarul scaunului care parea prea mic pentru el, si-a intors incet capul spre mine. Ochii lui, caprui cu mici pete aurii, i-au intalnit pe ai mei. Ochi pe care nu ii uitasem niciodata.

Zambetul relaxat, aproape lenes, pe care nu-l mai vazusem pana atunci pe chipul lui, a inghetat. Buzele i s-au intredeschis si pielea bronzata i-a fost cuprinsa de paloare. Petele aurii din ochii lui au parut ca se intensifia atunci cand a facut ochii cat cepele. Ma recunoscuse. Desi ma schimbasem mult de atunci, era clar ca ma recunoscuse. A inceput si se miste din nou, aplecandu-se in scaun spre mine. Patru cuvinte din trecut imi rasunau in minte.

Nu scoate un sunet.
— Soricel? a soptit el.”

1259096

Cartea din geanta

Pas în doi – Nicholas Sparks

La 32 de ani, Russell Green are totul: o sotie uimitoare, o fiica iubitoare de sase ani, o cariera de succes in calitate de director publicitar si o casa de senzatie. Isi traieste visul, iar centrul universului sau este insasi casnicia cu Vivian. Dar, sub pojghita stralucitoare a acestei existente perfecte, incep sa apara fisuri si nimeni nu este mai surprins decat Russ atunci cand viata i se da peste cap.

In cateva luni, Russ trezeste fara slujba, fara sotie, ingrijindu- si singur fiica si incercand sa se adapteze la o realitate noua si incurcata. Aruncandu-se in nebunia vietii de parinte singur, Russ se imbarca intr-o calatorie temerara si plina de satisfactii – una care ii va pune la incercare abilitatile si resursele sale emotionale dincolo de tot ceea ce si-a imaginat vreodata.


Povestea mi se pare una destul de comună și totuși atât de diferită. Poți vedea prin ochii unui bărbat cum trăiește și cum simte, cum se descoperă și cum caută în el puterea de a face față evenimentelor din viața lui. Mi-a plăcut faptul că am putut citi cartea din perspectiva unui bărbat care își dă jos masca de cocoș imbatabil și își expune fără teamă vulnerabilitățile.

Russel este un bărbat care duce o viață relativ tihnită, având o soție pe care o iubește și un copil care îi înseninează zilele. Este bărbatul clasic, acela care consideră că femeia trebuie să se ocupe de casă și copil, el ocupându-se doar de partea financiară. Totuși, rolurile se schimbă și el va deveni cel care trebuie să aibă grijă de casă și copil, iar toate acestea îi cam răstoarnă lumea și iese din zona lui de confort.

Vivian este femeia care face carieră dar care își neglijează familia cu bună știință. Am trecut printr-o mulțime de stări văzându-i deciziile și reacțiile și nu de puține ori am avut impulsul de a o scutura câteva momente. Uneori femeile uită că sunt femei și când simt că pot fi independente au impresia că pot cuceri lumea, dar în același timp rănesc iremediabil oamenii pe care îi iubesc.

Am înțeles câteva lucruri importante din cartea asta și o recomand cu drag. Nu vreau să dezvălui mai multe, vă las pe voi să o descoperiți și să faceți pași în doi.

Produs publicat in 2017 de RAO
Data aparitiei: Noiembrie 2017
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 624
ISBN: 9786068905457

Untitled design (3)

Cartea din geanta

(Recenzie) – Caleidoscopul inimilor – Claire Contreras

Cartea asta e despre inimi. Despre alegeri. Despre lucruri simțite și nespuse. Este despre așteptări și dorințe adolescentine care continuă să existe și în perioada adultă. Cartea asta este despre inimi frânte și cioburi peticite folosite pentru a reconstrui o inimă.

Secretul iubirii, iubirea reală, surescintantă, care te înnebunește și te golește este că atunci când simți că zbori ești de fapt mai sus decât ai fi visat vreodată. Dar atunci când te prăbușești, ajungi în cele mai adânci crevase și ești lăsat să te ridici singur de acolo.

Sinopsis:


Era prietenul cel mai bun al fratelui meu. N-ar fi trebuit sa devina iubitul meu. Am crezut ca o sa dam amandoi totul uitarii si o sa mergem mai departe.

Unul dintre noi a reusit. Unul dintre noi a plecat.

Acum s-a intors, privindu-ma ca si cand ar vrea sa ma devoreze. Si toate acele sentimente pe care le-am transformat in furie capata acum un alt chip, unul care ma sperie. Ultima data mi-a frant inima. De data asta o sa mi-o faca bucati.

  • Caleidoscopul inimilor e combinatia perfecta de pasiune, suferinta si emotie care te va insoti multa vreme dupa ce vei inchide cartea. –  Whitney G., autoarea seriei bestseller Reasonable Doubt
  • O frumoasa poveste despre pierdere, iubire si despre cum sa-ti asculti inima chiar si cand e franta. – Corinne MiChaels, autoarea seriei de succes Belonging
  • Chimia dintre Oliver si Estelle e magnetica! Recomand cu multa caldura aceasta carte fantastica! – Melissa Brown

Claire Contreras e o autoare cu vanzari record, potrivit publicatiilor New York Times si USA Today. Are doi copii, trei caini si a supravietuit luptei impotriva cancerului de san. Ii place sa scrie orice, de la povesti pentru copii, la carti cu tenta erotica, dar cel mai mult ii place sa scrie povesti de dragoste contemporane. Atunci cand nu scrie, citeste si viseaza la locuri pe care isi doreste sa le viziteze.


Produs publicat in 2016 de Trei
Data aparitiei: Iulie 2016
Colectia Fiction Connection
Format: 130×200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 368
ISBN: 978-606-719-641-2


caleidoscopul-inimilor_1_fullsize

Despre oameni

Când oamenii nu pot schimba lucrurile, ei schimbă cuvintele.

Cred că oricât ne-am umple de speranță, de dorință, de fel și fel de idei și iluzii, oamenii nu se schimbă. Nu o pot face atât timp cât dorința de schimbare nu pornește din ființa lor. Mă surprinde să observ cum brusc devenim alți oameni. Parcă se șterg toate lucrurile care cândva au fost frumoase, ne-au bucurat și ne-au adus lumină în suflet și privire.

Sufletul pereche de azi se poate să nu mai fie sufletul pereche de mâine. Oamenii se schimbă, şi odată cu ei, se schimbă şi ce înseamnă partenerul ideal. Sufletul pereche nu este un suflet sau un om, ci este un sentiment: sentimentul compatibilităţii, al potrivirii cât mai aproape de perfecţiune.

M-am întrebat de multe ori de ce oamenii care spun că îl iubesc pe cel de lângă ei, ajung să îl jignească, să îi vorbească urât, să denigreze, să umple cu noroi un om care ar trebui doar iubit. Credeam că doar cuvinte frumoase se pot revărsa către cel pe care îl iubești și îl păstrezi în suflet.

Timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm odată cu ele. Schimbarea ar trebuie să fie una benefică, nu una care să ne tragă în jos. Parcă în loc să avansăm stăm pe loc. Și facem pași în spate. Posibil ca nici măcar să nu observăm asta, sau dacă o facem, ne este prea teamă să luăm atitudinea pe care mintea ne-o dictează.

Nu se va schimba nimic până ce nu se schimbă totul. Totul se poate schimba într-un singur mod. Înlăturând tot ceea ce ne face rău, lăsând gândurile negative la o parte și pornind de la zero. Cam de câte ori o poți lua de la capăt în viață? Cam de câte ori poti reîncepe să crezi în tine? De câte ori îți poți reconstrui inima și de câte ori mai poți crede că oamenii sunt frumoși?

Când oamenii nu pot schimba lucrurile, ei schimbă cuvintele.

dawn-dusk-girl-1066183