Cartea asta m-a cam dat peste cap pentru că transmite atât de multă durere încât nu are cum să nu te zdruncine putin…mai mult. Traumele din copilărie lasă urme adânci și adolescența deși ar putea fi o perioadă frumoasă pentru multe adolescente este extrem de urâtă și marcantă.

Cartea transmite multe emoții și chiar ar fi recomandat să fie citită de pustoiacele din ziua de azi. Ar avea ceva de învățat si ar putea privi viata dintr-o alta perspectivă.

Charlotte Davis este facuta bucati. La doar 17 ani, a pierdut mai mult decat au pierdut altii in toata viata lor, dar a invatat sa uite. Cioburile dintr-un borcan spart fac taieturi adanci, iar durerea fizica anihileaza suferinta sufleteasca pana cand nu mai ramane decat liniste. Nu trebuie sa se mai gandeasca nici la tatal ei, nici la raul in care a pierit acesta. Nu mai este nevoie sa-si aminteasca de prietena ei, care a disparut pentru totdeauna. Nu-i mai vine in minte mama ei, care nu mai are ce sa-i ofere.

Cu fiecare cicatrice noua, inima lui Charlie devine tot mai puternica, dar doare in continuare. Doare indeajuns de tare cat sa nu-i mai pese de nimic, ceea ce este necesar cateodata, ca sa poti iesi din intuneric.

Un portret extrem de emotionant al unei adolescente aflate pe punctul de a se pierde pe sine si o poveste despre drumul pe care trebuie sa-l parcurga pentru a supravietui in propria piele. Cartea de debut a lui Kathlees Glasgow este sfasietoare si extrem de sincera. Este o poveste de la care nu va veti putea lua ochii.

În viața fiecărui om intervine un asemenea moment cred eu, un moment în care se întâmplă ceva extrem de semnificativ care îți sfâșie ființa în mici bucățele. Și atunci trebuie să te oprești.

Îți petreci multă vreme adunând bucățele din tine. Și îți ia atât de mult timp nu neapărat să le potrivești din nou între ele, ci să le îmbini într-un mod nou dar nu neapărat unul mai bun.

Mai degrabă unul care să-ți permită să supraviețuiești până când știi cu certitudine că o anumita piesă trebuie pusă intr-un anumit loc.