Cartea din geanta

Iartă-mă că te-am iubit

Deși nu prea citesc autori români, cartea asta m-a atras încă de la început și constat că fiecare autor român merită o șansă.

Ea este tipa care își dorește să aibă un job stabil, să fie independenta și stăpână pe propria viață.

Se întâlnește cu el în clădirea in care avea interviu și au un schimb de replici foarte amuzante. Se dovedește că a fost acceptată la noul job și astfel începe povestea.

El este tipul de barbat șarmant, dar rece și in același timp interesant (mie nu mi-a placut deloc de el, mi s-a parut instabil de la primele pagini).

Ea se simte atrasa de el și când se trezesc în aceeași camera de hotel, fiind plecați in interes de serviciu, ajung sa facă sex, deși el e prea beat ca sa isi dea seama că ea era virgină iar ea este prea dezamăgită de faptul că el a tratat-o ca pe un obiect…

Isi da seama că se îndrăgostește de el și este de acord sa aiba doar o relație pur sexuala în speranța ca vor ajunge cândva să aibă o relație în adevăratul sens al cuvântului.

El este destul de direct cu ea și ii spune că nu își dorește o relație cu o femeie de genul ei (mârlan rău tipul, dar ăștia sunt la mare căutare 😔) și ba o caută, ba o respinge.

Intr-un final își da seama că nu va ajunge nicăieri și după ce ajunge să se îmbolnăvească din cauza depresiei prin care trecea, renunță la locul de muncă si încearcă sa isi refaca viața.

Nu prea poate, pentru că devine obsedată de el, crede că nu poate trăi fara el si are noroc cu Max (mi-a placut maxim de tipul ăsta) care este un prieten bun pentru ea, încă din copilărie, pe care îl considera un fel de frate.

Trece printr-o mulțime de stări atunci când începe terapia, învață sa se redescopere, să isi dea seama cine este ea de fapt și învață să trăiască altfel…iar de aici povestea devine si mai interesanta…

Mi-a plăcut cartea, mi-au plăcut dialogurile, am înțeles-o și nu prea, pentru ca mi s-a părut că totul a fost concentrat pe suferință. Mult prea multă, mai ales pentru un fraier.

Dar fiecare dintre noi a suferit din cauza unuia candva, nu?

Mi-a plăcut impletirea povestii cu psihologia, cu terapia, cunoasterea de sine si lungul proces al vindecarii.

5⭐

Cartea din geanta

(Recenzie) – Vinovatul – Lisa Ballantyne

Mi-a luat ceva timp până să mă apuc să citesc această carte. O aveam salvată în Kindle de mai bine de jumătate de an. De fiecare dată am amânat momentul dar acum două zile m-am decis să o citesc. Nu știu cum se face dar de fiecare dată cărțile de genul ăsta mă cam dau peste cap. E un întreg labirint. Nu știu unde începe și unde se termină.

Cartea este scrisă atât de bine, că parcă trăiești odată cu personajele. Cu fiecare frază citită mai înțelegi puțin și totuși nu înțelegi nimic. Legătura dintre avocat și copilul acuzat este destul de puternică, adultul arătând empatie și amintindu-și anumite lucruri care au avut legătură cu propria lui copilărie.

Este prezentat în paralel atât prezentul cât și trecutul. Un lucru care mi-a placut și m-a ajutat să înțeleg mai bine întreaga poveste. Inteligența și capacitatea de autocontrol a copilului pur și simplu șochează. Descrierea cărții o găsiți mai jos.

Un baietel a fost gasit mort pe terenul de joaca. Avocatul londonez Daniel Hunter a ajuns un maestru al cauzelor pierdute. Insa viata sa se schimba atunci cand il cunoaste pe Sebastian, un baiat de unsprezece ani, acuzat ca si-ar fi ucis prietenul.

Pe masura ce afla tot mai multe despre abuzurile din casa lui Sebastian, Daniel este coplesit de amintirile propriei copilarii, cand Minnie, mama sa adoptiva, l-a salvat, pentru ca apoi sa-l tradeze.

Simpatia fata de Sebastian si amintirile dureroase il fac oare pe Daniel sa nu mai vada adevarul? Ce s-a intamplat pe terenul de joaca si cine este vinovat de moartea baietelului? Punand sub semnul intrebarii toate convingerile sale, Daniel intelege cat de grave pot fi consecintele unei erori.

„Daniel era un avocat experimentat in cazuri cu adolescenti: din postura de avocat aparase pusti de cincisprezece ani acuzati de impuscarea membrilor unor bande si cativa adolescenti care se dedasera la jafuri pentru a-si procura droguri. Dar nu avusese nicicand de-a face cu un copil – niciodata nu aparase un baietel. Propria sa copilarie reprezenta unica lui referinta in legatura cu acest subiect.“ – Vinovatul


vinovatul_1_fullsize