Cartea din geanta

Cine sunt eu când nu mă vede nimeni?

Cine sunt eu când nu mă vede nimeni? – Alina Ilioi Mureșan (240 pag)

Cine sunt eu când nu mă vede nimeni este o carte motivațională care vorbește despre situații pe care probabil că mulți dintre noi le-am experimentat in viață.

Sunt expuse situații cu care autoarea s-a confruntat, situații care de fapt au devenit lecții de viață. Mi-a plăcut faptul că fiecare poveste în parte a avut destul de multă sensibilitate și privind obiectiv percepi altfel esența.

Se impletesc lucrurile vesele cu cele triste, și cumva te poți detașa de realitatea ta. Uneori e mai ușor să citești povestea altora decât să te gândești la propria poveste dar lucrurile se leagă și mai bine atunci când te regăsești în momentele altora.

Cartea asta este o buna introducere in regăsirea sinelui, care te învață despre răbdare, sensibilitate, emoție, te îndeamnă să te iubești fără să te dai vreodată deoparte.

Citat:

Dacă oamenii ar şti că pot fi frumoşi, lumea ar fi mult mai diferită. Nu ar mai exista atâtea complexe, invidie, ură sau necredinţă.

De multe ori am spus că atitudinea contează. Şi aşa şi este. Dimineaţa următoare când te vei trezi, zâmbeşte pentru că un om frumos s-a trezit. TU!

Fă acest lucru timp de o săptămână şi vei observa îmbunătăţirile din viaţa ta. Vei observa şi găsi lucruri care nici măcar nu ştiai că există. Vei descoperi ce înseamnă o privire plină de admiraţie îndreptată asupra ta şi te asigur că nu te vei mai putea opri din a fi frumos!

5⭐️

Cartea din geanta

O fată din bucăți – Kathleen Glasgow (recenzie)

Cartea asta m-a cam dat peste cap pentru că transmite atât de multă durere încât nu are cum să nu te zdruncine putin…mai mult. Traumele din copilărie lasă urme adânci și adolescența deși ar putea fi o perioadă frumoasă pentru multe adolescente este extrem de urâtă și marcantă.

Cartea transmite multe emoții și chiar ar fi recomandat să fie citită de pustoiacele din ziua de azi. Ar avea ceva de învățat si ar putea privi viata dintr-o alta perspectivă.

Charlotte Davis este facuta bucati. La doar 17 ani, a pierdut mai mult decat au pierdut altii in toata viata lor, dar a invatat sa uite. Cioburile dintr-un borcan spart fac taieturi adanci, iar durerea fizica anihileaza suferinta sufleteasca pana cand nu mai ramane decat liniste. Nu trebuie sa se mai gandeasca nici la tatal ei, nici la raul in care a pierit acesta. Nu mai este nevoie sa-si aminteasca de prietena ei, care a disparut pentru totdeauna. Nu-i mai vine in minte mama ei, care nu mai are ce sa-i ofere.

Cu fiecare cicatrice noua, inima lui Charlie devine tot mai puternica, dar doare in continuare. Doare indeajuns de tare cat sa nu-i mai pese de nimic, ceea ce este necesar cateodata, ca sa poti iesi din intuneric.

Un portret extrem de emotionant al unei adolescente aflate pe punctul de a se pierde pe sine si o poveste despre drumul pe care trebuie sa-l parcurga pentru a supravietui in propria piele. Cartea de debut a lui Kathlees Glasgow este sfasietoare si extrem de sincera. Este o poveste de la care nu va veti putea lua ochii.

În viața fiecărui om intervine un asemenea moment cred eu, un moment în care se întâmplă ceva extrem de semnificativ care îți sfâșie ființa în mici bucățele. Și atunci trebuie să te oprești.

Îți petreci multă vreme adunând bucățele din tine. Și îți ia atât de mult timp nu neapărat să le potrivești din nou între ele, ci să le îmbini într-un mod nou dar nu neapărat unul mai bun.

Mai degrabă unul care să-ți permită să supraviețuiești până când știi cu certitudine că o anumita piesă trebuie pusă intr-un anumit loc.

1165155

Cartea din geanta

Pas în doi – Nicholas Sparks

La 32 de ani, Russell Green are totul: o sotie uimitoare, o fiica iubitoare de sase ani, o cariera de succes in calitate de director publicitar si o casa de senzatie. Isi traieste visul, iar centrul universului sau este insasi casnicia cu Vivian. Dar, sub pojghita stralucitoare a acestei existente perfecte, incep sa apara fisuri si nimeni nu este mai surprins decat Russ atunci cand viata i se da peste cap.

In cateva luni, Russ trezeste fara slujba, fara sotie, ingrijindu- si singur fiica si incercand sa se adapteze la o realitate noua si incurcata. Aruncandu-se in nebunia vietii de parinte singur, Russ se imbarca intr-o calatorie temerara si plina de satisfactii – una care ii va pune la incercare abilitatile si resursele sale emotionale dincolo de tot ceea ce si-a imaginat vreodata.


Povestea mi se pare una destul de comună și totuși atât de diferită. Poți vedea prin ochii unui bărbat cum trăiește și cum simte, cum se descoperă și cum caută în el puterea de a face față evenimentelor din viața lui. Mi-a plăcut faptul că am putut citi cartea din perspectiva unui bărbat care își dă jos masca de cocoș imbatabil și își expune fără teamă vulnerabilitățile.

Russel este un bărbat care duce o viață relativ tihnită, având o soție pe care o iubește și un copil care îi înseninează zilele. Este bărbatul clasic, acela care consideră că femeia trebuie să se ocupe de casă și copil, el ocupându-se doar de partea financiară. Totuși, rolurile se schimbă și el va deveni cel care trebuie să aibă grijă de casă și copil, iar toate acestea îi cam răstoarnă lumea și iese din zona lui de confort.

Vivian este femeia care face carieră dar care își neglijează familia cu bună știință. Am trecut printr-o mulțime de stări văzându-i deciziile și reacțiile și nu de puține ori am avut impulsul de a o scutura câteva momente. Uneori femeile uită că sunt femei și când simt că pot fi independente au impresia că pot cuceri lumea, dar în același timp rănesc iremediabil oamenii pe care îi iubesc.

Am înțeles câteva lucruri importante din cartea asta și o recomand cu drag. Nu vreau să dezvălui mai multe, vă las pe voi să o descoperiți și să faceți pași în doi.

Produs publicat in 2017 de RAO
Data aparitiei: Noiembrie 2017
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 624
ISBN: 9786068905457

Untitled design (3)

Blog

Iris, fetița care nu vrea să meargă

A început să mă descurajeze destul de mult faptul că Iris face 1 an și 3 luni și încă nu vrea să meargă. Am încercat toate variantele posibile. Am cumpărat premergător, ne-am așezat pe jos și ne-am jucat împreună, eu încercând să o determin să ajungă la jucăriile care îi plac cel mai mult. I-am arătat cum să se ridice și să se așeze, făcând permanent exerciții de genul ăsta cu speranța că poate, poate, va prinde mai mult curaj.

Se prinde de mine, dar încă e temătoare și îmi caută imediat mâna dacă simte că își pierde echilibrul. Poate că un factor important este acela că nu îi place de nicio culoare să stea pe burtă și după câteva secunde începe să plângă. Mersul de-a bușilea încă este poveste. Nu vreau să o forțez, ci să o las să își stabilească propriul ritm. În fiecare zi se descoperă, învață lucruri noi despre ea.

Avem momente în care doar ne pupăm și ne ținem în brațe. Sunt situații în care vrea să fie ținută în brațe și să-și țină fruntea lipită de pieptul meu. Sunt momente în care e irascibilă, nemulțumită, se încruntă dacă nu îi dau ce vrea atunci când vrea. Încă suntem la stadiul în care aruncă toate jucăriile pe jos, apoi le cere și tot așa. Îi place jocul cu mingea și o amuză foarte tare momentul în care mingea ajunge înapoi la ea. Râde în hohote.

Îi plac cărțile cu imagini. În fiecare zi îi arat imagini din cărti adaptate vârstei ei. E încântată când vede un bebe în imagini. A început să recunoască unele animale și încearcă să imite sunete. Invață cuvinte noi. Spune mama, tata, Eva (dar iese mai mult Eba), apa, bebe, papa, masa, baba, cucu (de la cuțu).

Îi place să se privească în oglindă iar atunci când îi spun bravo, aplaudă cu entuziasm. Când merge, atunci când o face, își tot admiră încălțările. Uneori, când dispar din raza ei vizuală se supără și începe să plângă cu patos. Facem în fiecare zi lucruri noi și le alternăm, ca să nu se plictisească. Sper să o văd curând mergând, să prindă curaj și să facă pași singură.