Cartea din geanta

Pas în doi – Nicholas Sparks

La 32 de ani, Russell Green are totul: o sotie uimitoare, o fiica iubitoare de sase ani, o cariera de succes in calitate de director publicitar si o casa de senzatie. Isi traieste visul, iar centrul universului sau este insasi casnicia cu Vivian. Dar, sub pojghita stralucitoare a acestei existente perfecte, incep sa apara fisuri si nimeni nu este mai surprins decat Russ atunci cand viata i se da peste cap.

In cateva luni, Russ trezeste fara slujba, fara sotie, ingrijindu- si singur fiica si incercand sa se adapteze la o realitate noua si incurcata. Aruncandu-se in nebunia vietii de parinte singur, Russ se imbarca intr-o calatorie temerara si plina de satisfactii – una care ii va pune la incercare abilitatile si resursele sale emotionale dincolo de tot ceea ce si-a imaginat vreodata.


Povestea mi se pare una destul de comună și totuși atât de diferită. Poți vedea prin ochii unui bărbat cum trăiește și cum simte, cum se descoperă și cum caută în el puterea de a face față evenimentelor din viața lui. Mi-a plăcut faptul că am putut citi cartea din perspectiva unui bărbat care își dă jos masca de cocoș imbatabil și își expune fără teamă vulnerabilitățile.

Russel este un bărbat care duce o viață relativ tihnită, având o soție pe care o iubește și un copil care îi înseninează zilele. Este bărbatul clasic, acela care consideră că femeia trebuie să se ocupe de casă și copil, el ocupându-se doar de partea financiară. Totuși, rolurile se schimbă și el va deveni cel care trebuie să aibă grijă de casă și copil, iar toate acestea îi cam răstoarnă lumea și iese din zona lui de confort.

Vivian este femeia care face carieră dar care își neglijează familia cu bună știință. Am trecut printr-o mulțime de stări văzându-i deciziile și reacțiile și nu de puține ori am avut impulsul de a o scutura câteva momente. Uneori femeile uită că sunt femei și când simt că pot fi independente au impresia că pot cuceri lumea, dar în același timp rănesc iremediabil oamenii pe care îi iubesc.

Am înțeles câteva lucruri importante din cartea asta și o recomand cu drag. Nu vreau să dezvălui mai multe, vă las pe voi să o descoperiți și să faceți pași în doi.

Produs publicat in 2017 de RAO
Data aparitiei: Noiembrie 2017
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 624
ISBN: 9786068905457

Untitled design (3)

Reclame
Blog

Iris, fetița care nu vrea să meargă

A început să mă descurajeze destul de mult faptul că Iris face 1 an și 3 luni și încă nu vrea să meargă. Am încercat toate variantele posibile. Am cumpărat premergător, ne-am așezat pe jos și ne-am jucat împreună, eu încercând să o determin să ajungă la jucăriile care îi plac cel mai mult. I-am arătat cum să se ridice și să se așeze, făcând permanent exerciții de genul ăsta cu speranța că poate, poate, va prinde mai mult curaj.

Se prinde de mine, dar încă e temătoare și îmi caută imediat mâna dacă simte că își pierde echilibrul. Poate că un factor important este acela că nu îi place de nicio culoare să stea pe burtă și după câteva secunde începe să plângă. Mersul de-a bușilea încă este poveste. Nu vreau să o forțez, ci să o las să își stabilească propriul ritm. În fiecare zi se descoperă, învață lucruri noi despre ea.

Avem momente în care doar ne pupăm și ne ținem în brațe. Sunt situații în care vrea să fie ținută în brațe și să-și țină fruntea lipită de pieptul meu. Sunt momente în care e irascibilă, nemulțumită, se încruntă dacă nu îi dau ce vrea atunci când vrea. Încă suntem la stadiul în care aruncă toate jucăriile pe jos, apoi le cere și tot așa. Îi place jocul cu mingea și o amuză foarte tare momentul în care mingea ajunge înapoi la ea. Râde în hohote.

Îi plac cărțile cu imagini. În fiecare zi îi arat imagini din cărti adaptate vârstei ei. E încântată când vede un bebe în imagini. A început să recunoască unele animale și încearcă să imite sunete. Invață cuvinte noi. Spune mama, tata, Eva (dar iese mai mult Eba), apa, bebe, papa, masa, baba, cucu (de la cuțu).

Îi place să se privească în oglindă iar atunci când îi spun bravo, aplaudă cu entuziasm. Când merge, atunci când o face, își tot admiră încălțările. Uneori, când dispar din raza ei vizuală se supără și începe să plângă cu patos. Facem în fiecare zi lucruri noi și le alternăm, ca să nu se plictisească. Sper să o văd curând mergând, să prindă curaj și să facă pași singură.

 

 

Cartea din geanta

Casa papusilor (Helen Grace #3) – M.J. Arlidge

Inspectoarea Helen Grace se afla iarasi pe urmele unui criminal in serie intr-un nou thriller plin de suspans marca M. J. Arlidge! Ce legatura poate fi intre o fata care se trezeste rapita din propria casasi sechestrata intr-o pivnita mizera si un cadavru descoperit absolut intamplator pe o plaja pustie? Aparent nu e nicio legatura.

Pana cand mintea agera a inspectoarei Helen Grace, faimoasa deja pentru cazurile de criminali in serie pe care le-a elucidat, face conexiunile potrivite si descopera numitorul comun: la mijloc e mintea diabolica a unui criminal unul foarte inteligent, foarte precaut si foarte perseverent…

De acelasi autor, la Editura Trei, au aparut Ghici cine moare primul si Ghici ce-i in cutie, primele doua volume din seria Helen Grace.

„O poveste care iti ingheata sangele in vine” – Daily Mail”Alert, plin de suspans, o adevarata reusita.” – Sun „Un thriller ca un dus rece.” – Sunday Mirror M.J.Arlidge lucreaza de 15 ani in televiziune, fiind specializat in productiile dramatice. Arlidge a fost producatorul unor seriale politiste de prime-time pentru ITV, printre care Torn, The Little House si, cel mai recent, Undeniable. In prezent, scrie pentru publicatia Silent Witness si produce filme pentru retele TV din Marea Britanie si SUA.


Pe mine m-au fascinat cu adevarat toate cartile scrise de acest autor, desi multi m-au intrebat ce mi se pare asa interesant sa citesc despre crime. Nu stiu sa dau o explicatie clara, dar firul povestii m-a tinut permanent cu sufletul la gura. Personajele sunt foarte bine conturate iar actiunea te face sa intorci povestea pe toate partile ca sa gasesti cheia.

Urmeaza sa citesc volumul 4.

Cartea din geanta

Ultimul cantec – Nicholas Sparks

ultimul-cantecViata Veronicai „Ronnie” Miller, o tanara de 17 ani, este data peste cap atunci cand parintii ei divorteaza si tatal se muta de la New York la Wilmington, in Carolina de Nord. Trei ani mai tarziu, ea este la fel de furioasa si de instrainata de parinti, mai ales de tatal ei… pana cand mama hotaraste ca ar fi cel mai bine pentru toata lumea ca Ronnie sa-si petreaca o vara alaturi de tatal ei, un fost profesor si pianist, care duce o viata linistita in acel orasel de la malul marii.

Rebela si plina de resentimente, Ronnie respinge insa toate incercarile de apropiere ale parintelui si ameninta sa se intoarca la New York – asta pana cand il intalneste pe Will, cel mai popular tanar din oras si ultima persoana de care s-ar fi gandit ca va fi atrasa.

„Ultimul cantec” este o poveste de neuitat despre variatele fatete ale iubirii – prima iubire, iubirea dintre parinti si copii – care arata, asa cum numai romanele lui Sparks reusesc sa o faca, cum dragostea ne poate sfarama inima… dar reuseste si sa o vindece.


O carte care mi-a placut cu adevarat si mi-a starnit curiozitatea inca de la primele pagini. Mi-a placut faptul ca in fiecare capitol se vorbeste despre unul dintre personaje, despre emotiile, sentimentele, trairile fiecaruia, pe masura ce actiunea de desfasoara.

O poveste de viata. In primul rand cartea asta te invata ce inseamna iertarea si cum sa nu lasi trecutul sa iti afecteze prezentul. O carte plina de lectii. O recomand cu drag.