Posibil să fi avut așteptări destul de mari de la cartea asta, sau nu știu ce s-a întâmplat, dar nu am rezonat deloc cu personajele.

In primul rând nu m-a atras limbajul, deși la prima vedere pare haios: „halea”, „mai erau din aceia de neam prost, carora nu le scoteai balegarul dintre degete sau din creier nici daca-i frecai cu piatra ponce”….

Limbajul asta nu m-a prins…

Povestea este una destul de comună, povestea unui bărbat care înșeală pe unde apuca, pentru că bărbații au voie….dar posibilitatea de a fi înșelat îl face să scoată flăcări pe nas…

Andrei este un barbat fermecator. Are o cariera de succes, o sotie iubitoare si un copil pe care-l adora. Andrei a fost dintotdeauna un vanator de senzatii. Ii plac femeile. Mult. Prea mult.

Niciun barbat n-a fost mai greu de dus la altar. Andrei este un rebel, un spirit liber.

Faptul ca Marisa a reusit sa-l faca „barbat de casa” nu i-a schimbat obiceiurile de pradator. Lupul isi schimba parul, dar naravul ba.

Andrei este un maestru al discretiei sau Marisa, de teama sa nu-l piarda, inchide ochii la escapadele lui amoroase?

Oricum ar fi, pentru o vreme, Andrei impaca de minune si casnicia, si euforia sexului fara obligatii. Pana in ziua cand cade in plasa Clarei.

Clara nu este ca femeile cu care Andrei era obisnuit. Ea este…”Clara nu lua prizonieri. Clara voia totul sau nimic.”