Am citit multe cărți de dezvoltare personală dar cartea asta mi-a mers direct la suflet.
Are omul ăsta un stil de a spune lucrurile, astfel încât face lumină în mintea oricărui om o citește.
Cred că este prima carte citită de genul ăsta care aș fi vrut să nu se mai termine.
Este profundă, are aplicații practice care chiar merita încercate.
Vorbește destul de mult despre modul in care reacționăm, despre modul în care percepem și interpretăm anumite lucruri care vin din exterior.
Se pune accent pe imaginea de sine și respectul de sine.
„Identitatea ta e o oglindă acoperită cu praf. Când te uiți pentru prima oară la ea, nu poți distinge cu limpezime cine ești cu adevărat și ce prețuiești. Se prea poate să nu-ți facă plăcere să o cureți, dar nu-ți vei putea vedea adevărata reflexie decât atunci când praful va dispărea.
Toxicitatea e pretutindeni. În mediul înconjurător, în politică, însă sursa acesteia este, de fapt, în sufletele oamenilor. Dacă nu ne curățăm propriile suflete și dacă nu-i inspirăm pe alții să ne urmeze exemplul, vom fi un instrument de poluare a mediului înconjurător. Dar dacă ne purificăm propriile suflete, atunci putem să contribuim cu multă puritate la lumea din jurul nostru.”
Mi-a plăcut mult.
5⭐
Ruxandra Ioniță 