Cod: LIT978-606-33-1052-2
An aparitie: 2016
Autor: Fiona Barton
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Buzz Books
Editie: Necartonata
Editura: LITERA
Format: 200×130
Nr. pagini: 320
Traducator: Alexandru Bumbas/Graal Soft
M-a atras destul de mult titlul acestei cărți. Mă bucur pentru asta, căci am citit o carte care chiar m-a surprins. Subiectul este unul destul de interesant. Iar pana la finalul cărții stai permanent în suspans, pentru că deși bănuiești cam ce s-ar putea întâmpla, ți se cam dau teoriile peste cap.
In ziua in care inspectorul de politie Bob Sparkes i-a batut la usa si a inceput sa puna intrebari, Jean Taylor a adoptat un rol pe care il mai jucase, intermitent, si inainte. Un rol care le-a permis ei si sotului ei sa mearga mai departe cand necazurile se acumulau…
Fragment din roman:
Ciudata chestie, zilele de nastere. Toata lumea pare sa fie indragostita de ele, dar eu le detest – agitatia dinainte, obligatia de a fi fericit, de a petrece, dezamagirea cand nu se intampla asa. Azi am implinit treizeci si sapte de ani, iar Glen e jos, aranjeaza totul pe o tava pentru micul dejun. E inca devreme si nu mi-e foame, asa ca voi simti mancarea ca si cum as avea praf in gura, dar va trebui sa-i spun ca-mi place foarte tare. Ca il iubesc. Da, il iubesc. El este lumea mea, dar, la fiecare aniversare, ma intreb daca nu cumva anul acesta se va intampla un miracol si vom avea un copil.Incerc sa nu ma gandesc la asta, dar aniversarile sunt dificile. Sunt momente in care iti dai seama ca a mai trecut un an, nu-i asa? Stiu ca se intampla atatea altele, dar nu ma pot abtine.Am putea adopta un copil din strainatate. Am citit articole despre copiii din China, dar nu-i pot spune nimic lui Glen fara sa-l supar. Iata-l ca vine. Aud cestile si farfuriile zanganind pe tava. E numai un zambet si a pus un trandafir rosu in vaza de langa ouale fierte. Imi canta „La multi ani!” in timp ce se apropie de pat si adopta o voce amuzanta ca sa ma faca sa rad.– La multi ani, draga Jeanie, la multi ani! mormaie si ma saruta pe frunte, pe nas si pe gura.Incep sa plang, si el imi ia tava din poala ca sa ma poata imbratisa.– Iarta-ma, iubire, nu stiu ce se intampla cu mine, ii spun, incercand sa zambesc.El imi face semn sa tac si se duce sa ia felicitarea si cadoul din dulap. E o camasa de noapte. Cu broderie englezeasca si fundite roz. Ca pentru fetite.”
Ruxandra Ioniță 